Ile d'Yeu

V-am promis cu ceva vreme in urma ca va voi spune ce mi-a placut pe aceasta micuta, dar fermecatoare insula din Atlantic.

Am stat pe insula 2 zile, timp in care am explorat-o in lung si in lat cu ajutorul unei biciclete.

Am pornit din Portul Joinville, unde am admirat ambarcatiunile si uniformele personalului de pe yachturi. In apropiere am gasit un centru de inchiriat biciclete si centrul de informare turistica. Mi-am luat o bicicleta draguta cu portbagaj ca sa am unde sa pun scoicile adunate de pe malul oceanului.
La punctul de informare turistica am aflat o multime de lucruri despre istoria insulei si viata oamenilor de aici. Gasiti mai multe informatii pe acest site.

Am pornit apoi pe stradutele inguste. Toate casele sunt vopsite in alb si au obloane albastre. De asemenea, nimeni nu are voie sa construiasca o cladire mai mare de 2 etaje. Exista una singura cu 3 etaje, care a fost inaltata inainte sa se dea legea urbanistica. Nu exista decat vreo 10 masini pe toata insula, asa ca nu a trebuit sa fiu atenta la trafic. M-am putut zgai in voie la vitrinele pline de tot felul de prostioare. M-am oprit la un magazin cu decoratiuni orientale unde am stat de vorba cu proprietarul. Era pasionat de cultura indiana si calatorea de 2 ori pe an prin China, India sau tarile islamice special pentru a alege obiectele pe care le vindea.

Am continuat calatoria mergand pe marginea oceanului. In zonele stancoase ma opream pentru poze, in timp ce in regiunile in care tarmul cobora lin spre ocean mergeam sa caut scoici.

Am intalnit in drum o capela cocotata pe o stanca, am trecut pe langa far, ca sa ajung dupa ceva vreme la un castel-cetate. Se pare ca acesta a adapostit o manastire de calugari, inca de la 1356.

M-am indreptat apoi spre Portul de la Meule, unde se aduna pescarii. Aici am mancat cel mai bun ton (proaspat prins si gatit cu un sos de rosii si mult patrunjel) si am ascultat povesti pescaresti.
Pentru seara primisem o invitatie de la domnul care se ocupa de punctul de informare turistica. Am mers la un mini-bal mascat in bistro-ul din centru, unde i-am cunoscut sotia si prietenii marinari, am ascultat chansonete si povesti despre viata pe Ile d'Yeu. Am fost placut impresionata sa vad un grup de oameni trecuti cu totii de 60 de ani care se intalnesc ca sa se distreze impreuna, fara a fi vreo ocazie speciala.

Cam asta am facut in prima zi. Am dormit adanc si m-am trezit cu febra musculara de la atata pedalat, asa ca a doua zi m-am multumit sa stau la plaja si sa inot.
La pranz am gustat o multime de preparate din peste si fructe de mare (scoicile cu mujdei si cartofi prajiti au fost favorite), am mers sa fac cateva cumparaturi si asa s-a sfarsit mica mea evadare pe Ile d'Yeu.