Paradisul contrastelor

Ieri m-am intors de la Dunavatu de Jos, un satuc pescaresc din Delta Dunarii care reprezinta un colt de rai pentru sufletul meu.

Nu mai fusesem de vara trecuta. Puteti citi aici si aici impresiile de atunci.

In timp ce oamenii locului au ramas neschimbati, cu suflete mari si vorba domoala, tot ce ii inconjoara pare sa fie intr-o graba uluitoare spre modernizare.

In timp ce anul trecut faceam offroad pe un drum fara urma de asfalt sau pietris pentru aproape 30 de km, acum am ajuns pana in sat pe un drum asfaltat si strajuit de trotuar pe portiunile din sat.

S-a mai deschis o pensiune si numarul barcilor cu motor a crescut. Nu am nici un fel de statistici la indemana, dar banuiesc ca si numarul turistilor e in crestere.

Acum satenii au televiziune prin satelit si incet incet vor afla probabil si cum sta treaba cu internetul. E vorba de aceeasi oameni care se trezesc in zori ca sa mearga la peste si care dorm in casute acoperite cu stuf, aflate la doi pasi de Hotelul Egreta, o constructie impozanta din beton care contrasteaza puternic cu asezarile locului.

La magazinele "mixte" se gasesc aceleasi marfuri ca la oras, dar borsul lipovenesc de peste a ramas la fel de gustos si e inca preparat dupa retete stravechi, fara glutamat, arome si alte minuni ale vietii moderne.

Pe langa ciulinii locului incep sa creasca in ronduri frumos aranjate flori ornamentale de toate formele si culorile.

Inflorirea economica sustinuta de turism ofera localnicilor sansa unui trai mai bun, cu pretul pierderii unei parti insemnate din obiceiurile locului.

Natura resimte si ea impactul turistilor, care din pacate nu vin cu totii cu gandul de a o admira fara a-i deranja mecanismele atat de fin reglate.

Pentru moment, Dunavatu de Jos continua sa fie un paradis, chiar daca unul al contrastelor, asa ca va puteti bucura de frumusetea si pacea sa oricand, atata timp cat respectati natura si oamenii locului.

Caci nu uitati, natura este a tuturor, dar nu este a nimanui!