De ce imi place Innsbruck?

Cum as putea sa nu iubesc un oras de munte in care se gasesc un magazin de 3 etaje plin cu bijuterii confectionate din niste cristale renumite, cateva cofetarii pline de minunatii gustoase, unele dintre cele mai bune partii de schi din lume si un centru istoric in care cladirile in stil gotic, baroc si renascentist se impletesc armonios cu arhitectura contemporana?

Am descoperit Innsbruck-ul (al carui nume inseamna podul de peste Inn, apa ce serpuieste in zona) de Craciun si m-am indragostit la prima vedere.

Capitala a Tirolului, fostul oras imperial e o comoara arhitectonica ascunsa de piscuri pline de omat, in care poti descoperi obiective turistice pline de istorie.

Desi am fost fascinata de zecile de gherete cu dulciuri si decoratiuni din piata de Craciun, mi-am facut timp si pentru o mica portie de cultura.

Am inceput cu Goldenes Dachl sau “Acoperisul de Aur”, palatul lui Maximilian I, cel care a transformat Innsbruck-ul in oras imperial. Exteriorul e spectaculos, mai ales in bataia soarelui. Sutele de placi de cupru ce acopera loggia stralucesc, parand a fi din aur de la distanta. In interior este  gazduita expozitia Maximilianum, care promite o introducere in viata imparatului. Parerea mea umila este ca nu se tine prea tare de cuvant. Aproape intreaga expozitie e reprezentata de panouri si filmulete care va spun niste lucruri interesante, dar pe care le puteti gasi foarte usor in orice ghid turistic sau carte de istorie. Poate ca merita totusi pretul biletului daca doriti sa salutati multimea din balcon, cum obisnuia Maximilian, dar sa nu va asteptati sa fiti primiti cu urale de catre o mare de supusi.

A urmat apoi Catedrala Sf. Jacob, o constructie baroca ce ascunde o “Madonna” a lui Lucas Cranach cel Batran, probabil cea mai pretioasa piesa de arta a bisericii. Tot aici am putut admira si un monument ridicat in cinstea arhiducelui Maximilian al III-lea.

Am terminat periplul cultural cu o vizita la Hofburg, Palatul Imperial pentru a vedea apartamentele imperiale in stil rococo. Cel mai mult mi-a placut Sala Mare, un loc in care imi pot imagina cu usurinta baluri fabuloase si receptii pline de fast. Daca tot am ajuns pana aici, am facut un mic ocol pana la Hofkirke in care se gaseste mausoleul lui Maximilian I, un monument grandios ale carui sculpturi au fost realizate de Albrecht Durer si Peter Vischer. Cele 28 de statui din bronz sunt supradimensionate si reprezinta stramosii imparatului.   

Dupa atatea informatii, am simtit nevoia de putina relaxare, asa ca am mers la Alpenzoo, gradina zoologica cu tematica alpina. Cred ca cei mici s-ar distra de minune uitandu-se la castori, reni, marmote si acvile, dar nici eu nu m-am plans. La intrare am primit o harta cu ajutorul careia am descoperit tot felul de animale alpine, mai putin ursul care intrase la barlog, si am aflat o multime de lucruri interesante despre fauna din Alpi. Ramane sa revin intr-o vara sa le vad in libertate, desi sper ca pe Mos Martin sa nu-l intalnesc nici de aceasta data.

De langa Alpenzoo se poate lua un tren foarte destept care stie sa isi puna vagoanele unul peste celalalt si sa urce un perete vertical atarnat de niste scripeti, pentru a ajunge la un punct din care pleaca telecabinele spre partii. Nu am avut schiurile la mine, asa ca m-am multumit sa admir orasul de sus si sa mananc un strudel cu mere si scortisoara la o cabana din zona.

 Asa si-a castigat Innsbruck-ul un loc in inima mea si va sfatuiesc sa ii dati ocazia sa va cucereasca cat mai curand…Poate o excursie de Craciun?