In vizita la Casa Poporului-Palatul Parlamentului

Cum sambata a nins toata ziua in Bucuresti si nu am avut cauciucuri de iarna si lanturi ca sa ma aventurez pana la munte, mi-am petrecut timpul vizitand 3 muzee aflate in aceesi locatie: Casa Poporului, Muzeul Costumelor Populare si Muzeul de arta contemporana. Astazi am sa-ti povestesc cate ceva despre Casa Poporului, acest mastodont inscris in Cartea Recordurilor la capitolul "Cladiri Administrative", pe locul doi in lume dupa cladirea Pentagonului.

Palatul Parlamentului se afla pe Strada Izvor, la numarul 3. Palatul este deschis publicului in fiecare zi, intre orele 10 si 16. Taxa de intrare este de 15 lei pentru turistii romani si 25 de lei pentru cei straini. Pensionarii, elevii si studentii au acces gratuit. La intrare vei trece printr-un filtru de securitate si trebuie sa ai un act de identitate la tine, asa ca nu-ti uita buletinul acasa. :) Durata pare sa fie foarte variabila, tinand cont ca ultima data cand am facut un tur am stat o ora si jumatate, desi nu am vizitat subsolul, iar acum o domnisoara ghid extrem de grabita ne-a trecut prin aceleasi sali plus subsol in mai putin de o ora.

Cum s-a nascut aceasta cladire controversata? Dintr-un dezastru! La 4 martie 1977, intreaga Romanie se cutremura si multe cladiri bucurestene sunt transformate in praf si pulbere de seism. Odata cu lucrarile de refacere a orasului apare idea construirii unui nou centru civic pe Dealul Spirii, cunoscut astazi drept Dealul Arsenalului. Pe principiul "podul de piatra s-a daramat...sa facem altul mai traininc si mai frumos...pe deal in sus", se lanseaza un concurs de proiecte si Anca Petrescu, o arhitecta de numai 28 de ani este aleasa castigatoare. Se pare ca doamnei i-a placut atat de tare ce a construit incat a simtit nevoia sa isi desfasoare activitatea zilnica in cladire, devenind dupa Revolutie deputat in Parlamentul Romaniei.

Tovarasu' Ceausescu pune piatra de temelie a constructiei.

Pentru constructie a fost necesara demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei, care a dus la pierderea unor cladiri importante precum Manastirea Vacaresti, Spitalul Brancovenesc, Arhivele Nationale sau Stadionul Republica si au fost folositi 400 arhitecti si aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat in trei ture, 24 ore pe zi. De ce spun folositi? Pentru ca in timp ce unii au fost rasplatiti regeste, altii faceau munca "voluntara". In plus , masurile de protectia muncii nu erau foarte stricte si multi si-au gasit moartea pe imensul santier.

Cum in decembrie 1989 cladirea nu era inca terminata au aparut tot felul de idei sugubete legate de utilizarea sa.In timp ce unii au vrut sa o dinamiteze pentru ca reprezenta trecutul, altii au fost de parere ca ne lipsea un mare muzeu al comunismului si exista o cladire in plus. Au existat si investitori straini dornici sa o transforme in cel mai mare mall sau in cazino.

Pana la urma s-a decis continuarea constructiei si folosirea sa pe post de sediu al Parlamentului. Cu timpul s-au deschis in interior si cele 2 muzee despre care v-am amintit si o parte din sali se folosesc astazi pentru organizarea de conferinte, nunti, botezuri, cumetrii...Pe langa milionarii aparuti peste noapte care isi fac de cap prin salile Palatului, aici si-a facut petrecerea de nunta si  Nadia Comaneci.

Ca sa iti faci o idee despre cat de mare este aceasta cladire, iata cateva date tehnice:

Dimensiunile cladirii sunt:

lungime - 270 metri

latime - 245 metri

inaltime - 86 metri (peste cota 0)

adancime 92 metri (sub nivelul solului)

suprafata construita la sol - 66.000 metri patrati.

Iar pentru realizarea acestui proiect s-au folosit:

1.000.000 m³ de marmura

5.500 de tone de ciment

7.000 de tone de otel

900.000 m³ de esente de lemn

3.500 de tone de cristal

2.800 de candelabre

220.000 m² de covoare.

Impresionant, nu?

Marmura a fost adusa de la Ruschita, covoarele au fost tesute la Cisnadie, draperiile provin de la manastirile de maici din Moldova, iar lemnaria a fost lucrata la fabrica Grivita din Bucuresti. Casa Poporului s-a dorit a fi o constructie facuta in stil romanesc, cu materiale 100% romanesti si cu muncitori romani. Ghidul de data trecuta a mentionat insa ca usile Salii Nicolae Balcescu, contin mahon, lemn care nu a provenit din Romania, ci din Zair (azi Congo), fiind un cadou primit de Ceausescu de la prietenul sau , dictatorul Mobutu Sese Seko.

Si acum sa trecem la vizita propriu-zisa...Intram prin partea dinspre strada 13 septembrie, intr-un hol mare si putin cam rece, din care porneste o scara imensa, inspirata se pare de cea de la Muzeul Ermitaj din Rusia.  

Intram apoi in Sala Drepturilor Omului, luminata de un imens candelabru facut din cristal de Medias. Aici urmau sa se desfasoare sedintele Comitetului Politic Executiv al vechiului regim. In jurul mesei se gasesc 60 de scaune frumos ornamentate, care ar fi trebuit sa fie completate de inca unul, tapitat cu fir de aur si argint, destinat presedintelui.

Galeria de onoare este o sala imensa, sustinuta de 34 de coloane de marmura,  impartita in 3 parti egale de niste usi glisante impresionante, care intra in perete. Pardoseala e un urias puzzle alcatuit din marmura alba si roz de Ruschita, bej de Caprioara si rosie si neagra de Moneasa. 

Sala Nicolae Balcescu se remarca prin niste draperii foarte frumoase si elegante, tesute la Sighisoara.

Sala Nicolae Iorga are peretii imbracati in lemn de stejar si prezinta cateva tablouri realizate de artisti romani. Din pacate nu le-am putut admira din cauza intunericului. Se pare ca domnii electricieni care lucreaza la Palatul Parlamentului sunt liberi in weekend. :(

In Sala A.I. Cuza vom descoperi singurele draperii brodate cu fir de aur din toata cladirea, iar in Sala I.C. Bratianu vom fi impresionati de rozeta din marmura de pe podea.

Sala Take Ionescu adaposteste o mini-colectie de picturi si tapiserii realizate de artisti romani, iar in Sala Unirii  ne dezlipim cu greu ochii de la iluminatorul urias bogat ornamentat cu elemente din aluminiu  si slagmetal auriu. Tot aici se gaseste si un covor cu suprafata de 1100 metri patrati, creat special pentru aceasta sala, care cantareste 3 tone.

Sala C.A. Rosetti gazduieste spectacole de teatru, concerte si expozitii de arta si e dominata de un candelabru spectaculos.

Toate salile beneficiaza de un sistem de aerisire natural, construit la cererea lui Ceausescu, care se temea sa nu fie otravit si nu dorea sa-si piarda vocea in timpul lungilor sale discursuri.

Turul s-a incheiat cu o vizita la subsol, unde se afla o mini-expozitie de fotografii cu cladirea in diferite faze ale constructiei, precum si stema Romaniei comuniste si a PCR-ului. Pe un zid se poate vedea o inscriptie facuta de un soldat trimis sa faca munca patriotica-AMR 31, dar si un indemn pentru echipa de fotbal Universitatea Craiova-Hai Craiova!

Mai jos mai aveti cateva fotografii. Pentru calitatea indoielnica vinovata e lumina destul de buclucasa, dar si lipsa mea de talent. :)

Desi eu sunt de parere ca adevaratul spirit romanesc se gaseste la Muzeul Satului, nicidecum intr-o cladire de proportii pantagruelice, decorata cu cele mai ostentative materiale gasite in intreaga Romanie, cred ca orice roman ar trebui sa viziteze macar o data Casa Poporului. Pentru a intelege ca putem fi mari. Pentru a realiza ca maretia cere sacrificii...si pentru multe alte motive, pe care fiecare trebuie sa le descopere in propria constiinta.