Prima zi in Oslo-partea I

Aventurile mele din Oslo au inceput de aici: Oslo Central Station sau Gara Centrala, unde am ajuns la 4 dimineata, pe un ger de crapau pietrele. Cum mi se sugerase ca nu e o idee buna sa petrec timp singura pe aici, m-am hotarat sa plec sa-mi gasesc hotelul, gandidu-ma ca e mai bine sa astept in fata receptiei pana se face check-in-ul decat in gara. Zis si facut. Aveam notate intr-o agenda indicatiile si in 10 minute de lupta cu un troller mult prea greu pentru musculatura mea eram deja in fata P-hotel, un hotel mic, curat si fara mari pretentii, aflat la doi pasi de Karl Johan's Gate, principala strada a orasului. Dar aici, surpriza! Pe usa scria mare si frumos ca intre orele 23 si 7 receptia este inchisa.

Sa ma intorc in gara? Sa stau aici? Deja imi imaginam cum o sa apar la stiri a doua zi. Soc! Romanca de 24 de ani gasita inghetata in fata hotelului, dupa ce a petrecut 3 ore la -22 de grade. Uitandu-ma debusolata in jur observ ca peste strada e un alt hotel, la a carui receptie pare sa fie lumina. Ma infiintez la usa, il trezesc pe receptioner, ii explic ca eu sunt cazata vis-a-vis, dar nu pot sa intru pana la 7 dimineata si nu vreau fiu criogenata in Oslo in urmatoarele 3 ore. Saracul om a parut tare ingrijorat de soarta mea si m-a poftit in lobby, unde am dormit intr-un fotoliu pana mi-a dat de stire ca a venit colega de peste strada si am putut sa ma mut cu bagaj cu tot. Am promis insa ca data viitoare voi sta la Rica Travel Hotel, chiar daca e nitel mai scump. 

Mi-am lasat bagajul, am baut un ceai (camerele de la P-hotel sunt dotate cu ceainic, cesti si pliculete de ceai), am luat o harta de la receptie si am pornit spre Oficiul Turistic sa-mi cumpar Oslo Pass-ul, o invetie tare desteapta care m-a ajutat sa economisesc o multime de bani in cel mai scump oras din lume. Exista doua astfel de Oficii, marcate printr-un "i" alb pe fundal verde. Unul e langa gara (in interiorul Trafikanten Service Center-biroul cu informatii despre trafic) si unul langa Primarie (piata Fr. Nansens, nr 5, intrarea dinspre Roald Amundsens gata) . L-am ales pe ultimul.

In drum spre Primarie am trecut pe langa Teatrul National, o cladire foarte frumoasa inaugurata in 1899, proiectata de arhitectul Henrik Bull, a carui amprenta se poate admira si pe Biserica Paulus, pe Muzeul de Istorie si Palatul Guvernului. Din doi in doi ani, aici se organizeaza Festivalul Ibsen.

Si iata Primaria (Oslo Radhus), care s-a deschis in 1950 si e decorata cu motive inspirate din cultura norvegiana. In fiecare an, pe 10 decembrie, aici se acorda premiul Nobel mintilor luminate ale planetei.

In imediata apropiere se gaseste Nobel Peace Center, care ne introduce in viata si munca lui Alfred Nobel si a laureatilor. Pana ajungeti la Oslo, va puteti bucura de un tur virtual aici.

M-am plimbat apoi vreo jumatate de ora pe malul marii, asteptand sa se ridice soarele si sa se deschida Oficiul Turistic. Am aflat ca mini-croaziera de care speram sa am parte s-a anulat din cauza ghetii, asa ca m-am hotarat sa iau un mic dejun copios si sa pornesc in cautarea muzeelor din cartierul Bygdoy.

Cu Oslo Pass transportul cu autobuzul, tramvaiul si metroul este gratuit, asa ca am luat autobuzul numarul 30 din fata Primariei si m-am oprit 20 de minute mai tarziu in fata Muzeului Corabiilor Vikinge (Vikingskipshuset), in interiorul caruia se gasesc cele mai bine conservate corabii vikinge din lume. Am fost foarte impresionata de ce am vazut acolo si am sa va povestesc mai pe larg in urmatoarele zile.

Urmatoarea oprire a fost Frammuseet, unde am ramas cu gura cascata in fata acestei corabii uriase, care a reusit sa-si poarte echipajul pana la Polul Sud. Si despre Fram am sa va scriu mai multe si promit sa va arat mai multe fotografii.

Desi planul initial era sa vad doar primele doua muzee, mi-a placut atat de tare felul educativ in care erau prezentate, incat am hotarat sa intru si la Kon-Tiki museet, in care sunt prezentate cele mai importante expeditii ale lui Thor Heyerdal, un om de stiinta cu spirit aventurier, care a reusit sa demonstreze ca putem strabate mari si tari cu mijloace rudimentare si putin curaj.

Inainte de a parasi Bygdoy, am poposit pentru 2 ore mult prea scurte la Norsk Folkemuseum, un fel de Muzeul Satului in varianta norvegiana. Si aceste merita o postare dedicata, asa ca stati pe aproape in urmatoarele zile.
Dupa maratonul muzeelor a urmat o dupa-amiaza relaxanta si interesanta, despre care veti afla mai multe maine.
Pana atunci, bucurati-va de zapada romaneasca de afara.