Restaurantul Malagamba-mancare buna si un personaj de poveste

 

Pentru ca nu am mai testat ce ceva vreme un restaurant nou in Bucurestiul care a inceput sa devina foarte ofertant din punct de vedere culinar, vineri seara mi-am invitat sotul la cina intr-un local care m-a atras prin poveste, dar a reusit sa ma cucereasca prin mancare si ambianta.

Se numeste Malagamba si il gasesti in Centrul Vechi, langa Teatrul de Comedie, pe strada Sf. Dumitru, nr 2.

 

Numele l-a imprumutat de la  Sergiu Malagamba, un muzician extraordinar nascut la Chisinau, care a reusit sa transforme Bucurestiul interbelic intr-o scena vie, plina de spectacole minunate. Baterist excelent si pionier al jazz-ului romanesc, acest dandy bucurestean cu trup subtire si mustacioara a la d'Artagnan a reusit sa impuna un epoca un dans traznit care i-a purtat numele, dar si o moda vestimentara excentrica. Deoarece nu se temea sa fie diferit, artistul era zarit adesea purtand "pantaloni cu patru pense, ascutiti la glezna si cu manseta in asa fel incat sa se vada ciorapii din lana fina, vargati sau in culori tari, galben cu maro, maro cu rosu" (Loreta Popa in Jurnalul National, 10 aprilie 2005) .

Cum moda a fost preluata rapid de tineri si ideile nastrusnice i-au fost atribuite lui Malagamba, acesta a fost arestat in 1942 si trimis in lagarul de la Targu-Jiu, fiind considerat "sef de secta religioasa periculoasa sigurantei Statului". Un personaj interesant, nu crezi?

La fel de interesant e si  meniul restaurantului care ii mentine astazi spiritul viu, prin spatiul decorat modern, dar cu tot felul de citate "malagambiste" imprimate pe pereti.
Eu am incercat Pollo al tequila con fettuccine, o desfatare obtinuta printr-o proportie corecta de paste proaspete, piept de pui imbatat in sos de tequila si lamaie verde si legume, toate stropite cu ceva ierburi italienesti, in timp ce jumatatea mai buna a ales Spaghetti alla Siracusa, dupa ce ii povestisem cate ceva despre recenzia facuta de Zazuza aici.  Cum nu m-am putut abtine sa nu iau si eu o inghititura, va garantez ca sunt fenomenale. Iti poti imagina Adriatica si Toscana contopite intr-o singura inghititura? Daca da, acesta este gustul pastelor Siracusa. Pana au venit pastele am rontait niste paine cu masline, din partea casei.

La desert am ales Pecato della gola, ideal pentru cei care nu se hotarasc ce le place mai mult: o briosa din interiorul careia se scurge asemenea lavei unui vulcan un rau de ciocolata sau inghetata de vanilie, fina si cremoasa? In cazul de fata, impuscam doi iepuri dintr-o lovitura si suspinam la fiecare inghititura.Pentru data viitoare insa am trecut pe lista Crostata ai frutti di bosco (tarta cu fructe de padure) si Sorbetto di limette (sorbet de lamaie verde si busuioc).
La capitolul lichide am avut un cocktail fara alcool Vanilla Sky (cu 2 cirese :) si 2 beri. Intregul festin, plus bacsisul meritat cu prisosinta de personalul atent si amabil, ne-au facut sa scoatem din buzunar fara regrete 100 de lei. Restaurantul Malagamba primeste un plus de la noi pentru muzica in surdina si lumina difuza, potrivite atat pentru o cina romantica, dar si pentru o iesire cu amicii.
O surpriza placuta a fost conversatia cu proprietarul, un irlandez simpatic pe nume John McCarthy,  dornic sa primeasca sugestii si reclamatii.
Daca ti-am starnit curiozitatea, mergi si incearca deliciile din meniul Malagamba. Site-ul restaurantului il gasesti aici, iar daca vrei sa afli noutatile poti sa vizitezi pagina de facebook Malagamba.