Venetia intr-o zi plumburie

 Dupa 2 zile in care am batut Verona in lung si'n lat, am decis ca ultima zi a scurtului nostru sejur pe taram italian sa o dedicam Venetiei. Eu imi aminteam Venetia stralucitoare si dogoritoare, invadata de turisti si vanzatori ambulanti ce isi tentau cumparatorii cu bauturi racoritoare si inghetata. Imaginea ce imi aparea in minte cand ma gandeam la acest oras rasarit dintre ape era formata din Basilica San Marco mare si impunatoare, domnind peste intreaga piata, cu o multime de suflete ratacite pe sol, unele ramase cu privirea pironita pe minunile arhitectonice din jur, altele vanand porumbei si amintiri. Dar iata ca Venetia poate fi si altfel...

 Sub cerul plumburiu, Venetia pare a fi o poveste din cartea de istorie-grandioasa, dar spusa la timpul trecut. Daca soarele nu mai joaca pe acoperisuri pentru a-ti atrage atentia spre tot felul de lucruri stralucitoare, vei observa cu usurinta fatadele scorojite. Pe strazi vezi doar grupuri de turisti, acoperiti cu pelerine din plastic colorat, cumparate toate de la acelasi vanzator ambulant si incepi sa-ti amintesti articolele alarmante din presa ce vorbesc despre principalele probleme ce ameninta Venetia: cresterea nivelului apei, poluarea si depopularea.

 Sa fie oare acestia ultimii ani ai Venetiei? Judecand dupa ingeniozitatea venetienilor, as zice ca nu. Un exemplu al spiritului venetian ne este dat chiar de catre adoptarea sfantului Marcu drept patron al orasului. Primul patron spiritual al Venetiei a fost sfantul Teodor, pana in momentul in care s-a hotarat o indepartare politica de Bizant. Cum alegerea sfantului Paul ar fi fost asociata cu inclinarea capului in fata Romei, s-a hotarat ca alegerea sfantului evanghelist Marcu ar fi un semn de independenta.

 Pentru a acorda legitimitate gestului, venetienii s-au folosit de existenta unei legende potrivit careia, la trecerea  sfantului Marcu prin laguna, un inger i-ar fi spus: "Pace tie, Marcu, evanghelistul meu, aici iti va odihni trupul". Si cum o legenda nu poate fi intotdeauna suficient de convingatoare, in anul 882, venetienii au furat trupul sfantului din Alexandria, pretextand ca regele alexandrin va jefui mormantul.

 Smecheri venetienii, nu-i asa?

 Pentru mai multe mistere venetiene, va recomand sa vizitati Palazzo Ducale. Umbla vorba ca in temnitele palatului ar fi fost inchis insusi Casanova.

 Ca sa vedeti ce hoti erau venetienii, trebuie sa vedeti si Basilica San Marco. Momentan o parte din fatada e in renovare, dar interiorul este la fel de impresionant ca ultima data cand l-am vazut. Urcati si pe acoperis pentru a vedea caii din bronz si nu ratati tezaurul.

 Pe o latura a Palatului Dogilor veti observa aceste sculpturi. Legenda spune ca erau mauri care au jefuit tezaurul, apoi au incercat sa se ucida in cursul unei lupte pentru impartirea prazii.

Acestea sunt doar cateva din povestile legate de acest oras. Restul, va las sa le descoperiti singuri. :)