Souvenir, suvenir sau poate memoria?

Fie ca aleg varianta frantuzeasca a cuvantului, cea romaneasca sau pe cea maghiara, cand sunt intrebata care este suvenirul cel mai drag mie sunt nehotarata. Sa fie micul sabot de lemn pictat in galben pe care il tin agatat de cheile masinii? Magnetii si vederile adunate pe frigider? Cartile luate de la un anticariat de pe malul Senei? De toate ma leaga amintiri frumoase, dar una dintre cele mai amuzante si memorabile intamplari dintr-o calatorie e legata de harta Budapestei, pe care tocmai am scos-o de la naftalina.

In decembrie 2008 am pornit intr-un mic tur al Europei cu masina. Prima oprire, Budapesta. Aveam deja rezervarea facuta la un hotel pe Vaci Utca colt cu o straduta mica si neinsemnata. Cu harta in mana, reusim sa gasim intersectia dupa ce am trecut deja de 2 ori pe langa ea.
La numarul la care trebuia sa fie hotelul nostru era o sigla mare si frumoasa cu numele pe care il cautam. Parcam si eu raman pe trotuar cu bagajele, in timp ce Mihai intra sa vada la receptie daca am nimerit unde trebuie.
Dupa 2 minute se intoarce sa ma ia si imi povesteste amuzat ca intrarea se face prin restaurant si cuvantul preferat al tuturor angajatilor pare sa fie OK.

Intram si ne asezam in fata unei mici receptii. O fata zambitoare imbracata in costum popular unguresc se uita pe rezervarea noastra, isi noteaza ceva si ne explica prin gesturi ca trebuie sa mergem in dreapta. OK? Trecem de usa indicata de ea , dar in loc sa ajungem la receptia hotelului, asa cum ne asteptam, ne trezim intr-un separeu al restaurantului, unde ne astepta un chelner ce imi amintea de bravul soldat Svejk. Rotunjor si zambitor intocmai ca cel mai cunoscut soldat ceh, domnul ne verifica hartia si insista sa luam loc. Valizele ni le aranjeaza dumnealui frumos langa pervaz. Cine stie?! Poate nu e gata camera inca. OK! OK! English, huh? No English! Dupa care incepe sa vorbeasca mult si bine in maghiara, de parca am fi prieteni de o viata si ne-ar pune la curent cu noutatile din oras. OK! Hotel? OK! Si ne lasa acolo...
Dupa un minut in care ne-am uitat unul la altul nedumeriti, Svejk al nostru in varianta Budapesta se intoarce cu un meniu in engleza. :)
E randul nostru sa ii explicam ca e OK, dar cautam cu totul altceva. Ne-am luat frumos valizele si am iesit in strada. Dupa ce am dat un mic ocol cladirii, am descoperit o intrare laterala ce mergea spre etaj, acolo unde ne astepta camera noastra, dar si un receptioner vorbitor de engleza. S-a amuzat si el de patanie si ne-a consolat  spunandu-ne ca nu suntem primii turisti rataciti la crasma.
Vreti sa ghiciti unde am mancat in acea seara? Va spun doar atat...mancarea a fost mai mult decat OK. :)

Voi aveti astfel de amintiri amuzante din vacanta? Daca da, Liliana de la Placerea de a calatori va asteapta sa le impartasiti in cadrul concursului Souvenir Islandez. Premiul e un ghid minunat menit sa ne determine sa vizitam Islanda cat mai curand.
Sa aveti o duminica cat mai frumoasa!